Octombrie

In ast' vis cromatic de toamn-adormita
Pupila imi crapa pe marmura rece
Privind cum dispare zeita ranita
In somnuri adanci, grabita sa plece

Peste pietre morbide si negru pamant
Sta luna cu versu-i pustiu si secat
Nu vezi stele albe ce ochii-ti framant'
Doar nori singurateci pe cer sufocat

Si bat vaturi reci si se scutura pomii
Cu umbre albastre pe pamantul uscat
In covorul cu frunze cazute-ale vremii
Din toamna pustie cu trup nemiscat

Un freamat de-octombrie 'mi-alina durerea
Si-aud cum mai curge izvor fermecat
Sa-i simt alinarea, sa-i simt mangaierea
Izvor de rugina pe plai secerat

Imi inchid usor ochii caci noaptea-i tarzie
Si inima-mi salta in frigul etern
Ma striga ecoul 'napoi cu darzie
Caci totul e gol si pustiu ca-n infern

In ochii-mi de lut se strecoara tacerea
Si linii de crengi, de copaci suierand
Imi intuneca ceata si astazi vederea
Dar privesc, iar privesc paduri sangerand...