Padurea

Sub cerul cenusiu si-ntunecat al toamnei

Privesc profund, admir padurile-aurite

Si parca simt, domol misterul ma cuprinde

Inconjurata sunt acum de catre zei

E cerul, e pamantul, este apa

Sunt miile de stele din vazduh

Sunt toti cei ce vegheaza noaptea

Pana si soarele sau luna cea de sus

Sunt ei, chiar pazitorii nostrii

Ai anotimpurilor, vremii ce-a trecut

Sunt zanii tomnatici cei ce zorii

zilelor in amurg au prefacut

Iar in asta padure vie, dar moarta

Patrund cu sfiala impingand de poarta

Usor ma prefac in lumina straluce

Iar codrul cel negru si vechi ma seduce

In adancul sau aflu un grai nerostit

Un cantec maiastru de indragostit

Ma misc dar nu pot sa rostesc chiar nimic

Nestavilitei taceri ii devin ucenic

O alta lumina langa mine rasare

Zaresc ca-n oglinda o alba infatisare

Chipul mi-atinge cu mana-i de argint

Desi pare trista ochii dansei ma mint

Ma feresc si fug, neputand sa graiesc

Dar soimana-mi arunca blestemul zeiesc

Padurea straveche si acum o cutreier

Prin pasaje secrete raman un condeier