O, Suflet

Suflet cazut, uitat, confuz si singur
Ce te ascunzi dupa un chip tacut
O tu, biet suflet gol, melodic, vergur
In ce oroare tu te-ai prefacut?

Raspunde-mi o, tu suflet de strigoi
Ci nu lasa o lacrima sa cada!
Pana la urma suntem unul ci nu doi 
Revino-ti! nu te pierde-n ambuscada

Patrunde corpu-mi,insensibil ascunzis
 Si-atinge a mea inima desarta!
Nu lasa zbuciumu-nfacandu-ma panzis
Acum legarea noastra s-o desparta

Vad lumina-n tine,o suflet pustiu
E mica, dar puternic straluceste
O, al meu suflet chinuit, eu stiu
Ce-nseamna tot ce-acum te stapaneste

Egoismul, ura, tristetea si patimi
Dorinte din al noptii arc desprinse
Dar suflet, oare tu versi lacrimi
Cand ale corpului puteri sunt stinse?

Raspunzi "Nu Stiu, dar ce sa faci acum
Cand totul atarna desertic prin spini"
Eu spun ca nu sunt spini ci este scrum
Si cu-o suflare ochii-mi vor fi plini

Ma certi, m-ascunzi de omenirea dura
Tu al meu suflet, doar m-ai aparat
In timp ce vesnicia ta indura
Oo, suflet imparat, te-am neglijat

Sunt una cu tine acum, suflet bun
Cand lumea e rea voi fi si eu la fel
Dar sincer chiar, nu vreau sa ma razbun
Indiferenta va fi unicul duel!

O suflet plin de zbucium si amar
Caderea ta-n tacere m-a surprins 
Nu te-nchega in fumul funerar
Acum, dupa ce focul cel etern e-aprins!