Printre ani...

Printre zălude amintiri, mă plimb cam adormită

Privind perdelele de ani, fereastra aburită

Păşesc in gol, păşesc pe apă, pe aer, dar nu cad

Păşesc prin foc, prin gheață, dar nu-i iad

Nu simt decât aceeaşi ințepatură simplă

Aceeaşi presimțire, ce veşnic țin la tamplă

Simt foc ce arde tare si gheață ce răceşte

Simt dragostea cum arde, cum arde-aşa drăceşte

  
şi gheața cum mă taie adânc pe carnea-mi vie

Mă simt captivă-n lanțuri, captivă-n colivie

Las apa-ncet să curgă, las focul să se stingă

Las cerul să coboare,  şi serul in siringă

Mă las uşor pe stele, putesc pe lângă fluturi

încerc să caut uşa, mă refugiez în colțuri

M-ascund între coşciuge, legându-mă de patu-mi

Cu îngerii alături  şi demonii-mi în patimi

  şi-aşa privind aievea, de printre păpădii

Mă pierd în primăvara, mă rătăcesc în vii

Deschide-se-va uşa, ca lacrima să-mi cadă

Căci iată-mi şi ieşirea din astă ambuscadă