Stelele..

Peste cerul cel negru, plin de nouri
Eu vad trecutul parca-n stoluri
Precum un card de porumbei albastrii
Care-mi continua visele in astrii

Iar luna niciodata nu va rasari
Fara ele, fara stelele calauze
In negrul noptii ele-s niste muze
Ce o conduc pe aleasa la altar

Iar cand si-n apele limpezi de munte
Va curge-un sange rosu-azuriu
Atunci imi voi aduce chiar si eu aminte
De trecutul cel aspru dar real si viu

Pe care luna-l cladeste seara de seara
Pe raiul albastru si-ntunecat de vara
Ingrozita-amintindu-ne ea lupta amara
Printre razboinicii cruzi si zeii coboara

Iar atunci mii de jertfe spre iad atintesc
In ziua prescrisa e-un abis pamantesc
Ingerii-n cor canta-acum pentru stele
Care plang neincetat, raman singure ele

Si sunt nemuritoare, eterne in ceruri
Vegheata de zei, dar pierdute de-a pururi
Cu gandul calauzindu-le la muritori
Erau si ele-odata luptatori in razboi

Acum stau acolo, neclintite in zare
Plutesc ci nu mor, nici nu cad in mare
Tanjesc sa mai tina o spada in mana
Sa aibe si scutul, sa-si puna-o armura

Si plang ele stelele si plange si luna
Si de-acuma pe veci, plangea-var intruna
Dar isi merita soarta caci fara mila o viata
Au dus iar iubirea le-a disparut din fata

Sentimentul acesta etern si unic
Ele nu-l vor simti, vor traii din nimic
Doar din ganduri apuse, calauze-amintiri
Renascute din soare, rasarit cu boltiri