La poalele castelului ancestral
M-am refugiat,fugind in intuneric.
Atrasa de sunetul orchestral,
Aud un vuiet calm si atmosferic
Patrund in neatinsul coridor
Respir adanc, nu stiu ce imi urmeaza
Parca plutesc, sau pasii ma adorm
Misterul ma pandeste, ma vaneaza
Parcurg culoarul rece si tacut
Spre camera cea vesnic medievala.
In ea patrund c-un sentiment placut
Atunci imi deschid ochii, cu sfiala
Ma-ndrept catre oglinda ce m-atrage,
Danseaza candelabrul, ma ridica
Atunci simt un fior cum ma retrage
Incepe-un dans de lumanari.Mi-e frica!
Zaresc pe jos zacand o simpla fiinta
Suspina, varsand lacrimi de clestar
Si tind sa o consider subconstiinta
O falsa intruchipare din amar
Nu pot sa stiu daca sunt eu sau nu
Si o ating, o vad cum se intoarce
Studiaza chipu-mi cum devine mut
Se pierde-n fusul vietii, ce o toarce
Devine un soare ce-mprastie raze
Incet imi orbeste privirea mirata
Ma poarta prin ape,m-arunca in frunze
Ma arde in flacari, sunt pura, curata
Lumina din ea se prelinge in jur
Imi zaresc inainte viitorul
Prevad sufletu-mi, pierdut totusi pur
In neant eu cersesc ajutorul..
5 comentarii pentru Suflet Pierdut
Adauga comentariul tau-
postat de NocteMysterium la data de 20.02.2011, 14:16
Sper sa va placa...Am transpus unul din visele mele, in versuri
-
postat de marcel la data de 22.02.2011, 16:33
Foarte interesanta poezia, mai ales fiindca spui ca sursa de inspiratie a fost un vis.
Imi place cum e scrisa, folosesti cuvinte, vorba lui Arghezi, "potrivite", si ai un vocabular bogat.
Oricum, bravo! pentru capacitatea de a transpune un vis (care de obicei este atat de tulbure si greu de povestit) intr-o poezie placuta.
-
postat de thutat la data de 22.02.2011, 17:23
da, sunt placute versurile.
spui fa final ca "cersesti ajutorul" - ce te dermina sa faci acest lucru?
-
postat de NocteMysterium la data de 22.02.2011, 17:59
Multumesc....Si thutat...puutin mai atent daca ai citi ti-ai da seama.
Pai, sufletul meu e acea fiinta pe care am zarit-o, dar in viitor. Castelul fiind un fel de portal, m-a purtat prin timp. La final atingandu-ma pe mine, cea din viitor, (adica sufletul meu), o fac sa se transforme in pulbere, din ea explodand raze de lumina. Atunci traiesc un fel de transformare, si plutesc intr-o eroare a timpului, pe care am descris-o de asemenea in penultima strofa. Realizez ca nu pot iesi din acel loc, ramanand blocata - blocata intr-un fel de univers paralel, purtata prin diferite procese de purificare. Locul acela eu l-am considerat neantul. Incerc sa strig ajutor, implorand ca cineva sa ma scoata de acolo, dar e in zadar. Nimic viu nu e prin preajma, eu fiind astfel singura si pierduta...Asa deci, am cersit ajutorul pentru a fi eliberata din locul respectiv.
Cam asa a fost visul...sau macar ceea ce imi amintesc din el...As fi vrut sa fie ceva mai lung, insa a fost interesant oricum.
-
postat de thutat la data de 22.02.2011, 19:09
am inteles acum
.
imi pare bine sa vad atat de mult substrat in versurile tale. iti multumesc pentru explicatie.
Spune-ti parerea despre Suflet Pierdut
Afla mai multe
Desene publicate
vezi comentariile
citeste tot articolul
