Unire, dezbinare

Din suflet se arunca iubirea, in uitare
Cade-usor,ameteste, dispare, dar apare
O neclintita lume in fata i se-asterne
Dar uita ea iubirea de legaturi eterne

Insemnase unire, contopire, si viata
Acum ea dezbina, noi plutim in deasa ceata
Unim doua suflete dar raman ca de gheata
Caci dezbinarea se arata mereu de fata

E trist ca se iubeau dar ceva ii desparte
E trist caci impreuna se simteau aparte
Renasc acei doi oameni,copii cazuti din stele
La asfintit unire, la rasarit doar rele

Ce soarta i-ar unii cand inima-i respinge
Se-apropie foarte tare, dar sufletul se strange
Imbina, desparte si uneste-amintirile
Dar eu nu vad unire, cand le vad chipurile

Sunt doi si sunt alaturi dar nu ii pot descrie
Ca unul intr-un suflet cum dragostea prescrie
Si tot gandesc la asta, la despartirea lor
Cand dezbinarea frange, chiar inimile-i dor 

Dar unirea searbada prin vise si ploi false
E tot o dezbinare cu sentimente arse
Unirea dintre inimi, mai e adevarata
Numai atunci cand ochii se-arata ca o harta

Prin suflet cand colinda, isi reunesc destinul
Nu ratacesc prin patimi si nu accepta chinul
Da! Dezbinarea este unirea trunchiata
Unirea-ascunsa pururi, a fost adevarata...